sursa

The Naked and the Nude by Robert Graves

For me, the naked and the nude
(By lexicographers construed
As synonyms that should express
The same deficiency of dress
Or shelter) stand as wide apart
As love from lies, or truth from art.

Lovers without reproach will gaze
On bodies naked and ablaze;
The Hippocratic eye will see
In nakedness, anatomy;
And naked shines the Goddess when
She mounts her lion among men.

The nude are bold, the nude are sly
To hold each treasonable eye.
While draping by a showman's trick
Their dishabille in rhetoric,
They grin a mock-religious grin
Of scorn at those of naked skin.

The naked, therefore, who compete
Against the nude may know defeat;
Yet when they both together tread
The briary pastures of the dead,
By Gorgons with long whips pursued,
How naked go the sometime nude!

Încă fără pic de inspiraţie

Şi ce poţi face în lipsa inspiraţiei (şi a chefului, între noi fie vorba)? Răspunzi la o leapşa de la o prietenă dragă, pe care n-ai mai văzut-o de foarte mult timp...


SUNT în expectativă.

AȘ VREA să pot.

PĂSTREZ foarte puţine lucruri, cele mai multe fiind scrisori de departe.

MI-AȘ FI DORIT să trăiesc într-un oraş cu ieşire la mare.

NU ÎMI PLACE că majoritatea prietenilor mei pleacă din ţară.

MĂ TEM că n-o să pot avea ce vreau să am...

Nu ÎMI PARE RĂU de nimic.

ÎMI PLACE seara, când moţăi cu capul pe umăru lui.

NU SUNT în pas cu modele - cu accent pe primul e.

DANSEZ rar şi timid.

CÂNT orice melodie care-mi trece pe la urechi.

NICIODATĂ nu fac planuri pe termen lung.

RAR plâng.

PLÂNG numai când am nervii întinşi la maxim sau când pierd un om drag.

SUNT CONFUZĂ când nu ştiu unde se duc banii :)

AM NEVOIE de linişte, în toate formele ei.

AR FI TREBUIT... nu, n-ar fi trebuit să nimic. Tot ce-ar fi trebuit să fac, am făcut.

AȘ PUTEA să plec oricând din România, dar aleg să rămân.

Gaudeamus

Am fost. Am dat bugetul peste cap, da' asta e... vom mânca coperţile cărţilor proaspăt achiziţionate până ne intră banii :)

Ne aşteptam ca reducerile să fie un pic mai generoase, dar până la urmă pot înţelege şi politica editurilor care nu (pot) reduc(e) prea mult preţul cărţilor.

Multă lume, îmbucurător de multă lume, multe edituri, care mai mari, care mai mici, care mai generaliste, care mai specializate. Mi-a părut rău că Institutul Cultural Român a avut un stand mic şi destul de ascuns, pentru că a expus nişte volume interesante (printre care şi cel al lui Ştefan Neniţescu despre artă şi istoria artei) Bineînţeles că la standurile marilor edituri - Polirom, Humanitas, Rao, Nemira, Corint şi încă vreo 2 - era omor şi prin urmare ne-a trebuit o doză crescută de răbdare.

Una peste alta, Gaudeamus rămâne un târg de carte serios, unde trebuie să te duci cu buzunarele/portofelul/cardul plin sau să faci ca noi şi să nu mai ţii cont...

Vederea.

Azi dimineaţă mi-am dat seama că mai nu văd.

Profu' de desen mi-a sugerat ca în fiecare zi să desez ceva ce-am văzut şi mi-a plăcut sau mi-a atras atenţia într-un fel sau altul. N-am văzut nimic momentan. Nimic care să mă mişte în vreun fel. Nimic care să mă facă să mă grăbesc spre casă, spre planşa de desen sau şi mai bine, să mă facă să scot carneţelul din geantă şi să măzgălesc o schiţă.

Refuz în continuare să-mi iau vreun gadget care să-mi permită să mă transform într-un autist. Refuz căştile în care să-mi cânte continuu muzica; uneori nu-mi scot cartea în metrou, special pentru a VEDEA ce e în jurul meu, pentru a studia figurile de lângă mine; merg încet şi apăsat pentru a putea înghiţi şi rumega peisajul din jurul meu. Şi, cu toate astea, în ultimele două săptămâni nu m-a mişcat nimic... în nici un fel.

Oare mi-am pus ochelarii negri fără să-mi dau seama? Oare, cu toată fereala mea, sunt un autist care înaintează prin viaţă doar imaginându-şi că vede, aude, simte? Sau, pur şi simplu, mi s-a lenevit mintea?